Cu fiecare piesa in parte, lucrata in maniera strict personala, ma regasesc tot mai mult in ceea ce fac.
Cred ca, pana la urma, in asta consta contopirea mestesugarului cu mestesugul sau! Sa iti placa atat de mult ceea ce faci, incat, involuntar, sa te regasesti in finalul piesei respective!
O noptiera achizitionata singular, care a stat, si ea, in atelier, vreme buna….
Din lemn , ceea ce face curatarea mult mai usoara. Aici fac o paranteza. Nu credeam vreodata sa zic sa inlaturarea finisajului vechi poate fi usoara, relaxanta. Insa, in ultimul timp, cum rutina zilnica devine apasatoare de la o varsta, simt doar ca ma eliberez prin slefuire, ma detasez total de tot ceea ce ma inconjoara si, la final, cand vad si rezultatul, ma simt in al noualea cer!
Am reusit sa elimin putin si din baitul initial, ceea ce m-a bucurat mult, deoarece aveam nevoie de o suprafata finala cat se putea de deschisa.
Visam sa pictez pe usa ei! Dar imi doream sa pictez in ulei. Ca de fiecare data, ‘periculoasa’ ideea, nu si ducerea ei la indeplinire. Evident ca, odata instalat gandul de a picta in ulei, nimic mai bun nu as fi putut gasi pentru protagonista mea.
Am ales o tema putin mai abstracta, deoarece am momente cand ador abstractul. Si, imi place sa-l numesc abstract cuminte!
Punctul culminant al acestui proiect a fost alegerea manerelor. Aveam in minte ce imi doream, am cautat zile bune in mediul online o idee cat de cat asemanatoare, fara rezultat. Clar imi trebuiau albastre, sa ‘fur’ o nuanta, un ton, din usa. Lemn – obligatoriu. Luciu – discret.
Eu, personal, nu am gasit manere care sa indeplineasca aceste trei calitati. Asa ca, nu mi-a ramas decat sa incerc sa fac doua manere pentru noptiera mea. Ma declar mai mult decat multumita!
De ce ‘Spirit liber..’ ?
Pentru ca am gasit-o singura. Pentru ca are pictat un cap de caprioara – silueta mirifica a oricarei paduri. Pentru ca am lucrat-o liber, fara constrangeri. Pentru ca, asta sunt eu!
