Ori de cate ori simt nevoia de relaxare, fara a ne indeparta prea mult de casa, dam o tura prin sat, la pas.
Intr-o seara, mergand agale, o vad, pe o ulita, in fata unei porti, pe ea. Pur si simplu nu am putut trece indiferenta. Norocul a fost sa zaresc proprietarii si sa cer voie sa o pot lua.
S-a si terminat plimbarea de seara, insa am adus acasa ‘o comoara’!
Si ea si-a asteptat cuminte randul in atelier, dar si cand a venit ziua ei…..
Facuta puzzle, ca de obicei, curatata fiecare bucatica! Curatate rotilele, insa nu am ales sa vopsesc metalul deoarece cuprul vechi iesit la suprafata mi-a placut foarte mult!
Cum am pastrat de-a lungul timpului mai toate bucatile vechi de lemn, uscate, nu mi-a fost foarte greu sa gasesc o bucata potrivita pentru a face partea lipsa.
Imi doream enorm sa pictez pe ea imaginea cocosului meu preferat, cel mai mic din curte dar si cel mai afectuos! Cum masuta va ramane in sanul familiei, consider ca am reusit sa fac o amintire placuta si sa imbin perfect doua dintre pasiunile mele – readucerea la viata a unui obiect vechi si cresterea pasarilor.
Cum este o masuta Art Deco, veche, modelul initial era cu o tija gratioasa ce purta falnic in varf un abajur deosebit. Initial, am zis ca o voi reface intocmai, dar ulterior am schimbat planul. Cu siguranta se agata Tarzanul meu de abajur in goana lui de a iesi afara, sau poate chiar eu, grabindu-ma….asa ca am hotarat sa-i pun un mic maner, intocmai ca al unui gheridon.
Am cautat modele, cateva zile bune, nu-mi placea nimic, nimic nu mi se parea ca s-ar potrivi chiar bine….
Am zis sa incerc sa-i fac chiar eu unul si….terminandu-l si facandu-i o proba mi s-a parut mai mult decat perfect pentru familia mea. 🙂
Toate elementele terminate, toate pentru sufletul meu, urma refacerea piesei si sedinta foto!
Iar aceasta sedinta foto a fost una dintre cele mai speciale, deoarece a avut parte de modelul in pene si oase!
