O masuta Art Deco a fost salvata de iubitorii ei.
Aceste imagini le-am primit, insotite de intrebarea: “Se mai poate salva?”.
“Desigur!” – este raspunsul meu obisnuit.
Cu o inaltime de 65 de cm, cu destinatia masuta de cafea in living-ul nou renovat, o ‘aranja’ o statura de 50-55 cm si o tenta de culoare.
Marind imaginile primite, mi-am dat seama ca obisnuita problema a meselor vechi Art Deco este ‘ciobirea’ canturilor. Nu asta ma ingrijora, cat dorinta clientilor de a taia partea de x a picioarelor pentru a obtine inaltimea dorita.
Am primit-o, asadar, cu promisiunea ca o vom ‘scurta’, dar cu rugamintea de a ma lasa sa decid care este cea mai sigura varianta de a o face.
Un puzzle curat si numai bun de lucru am obtinut fara mari batai de cap:
Picioarele curbate si intretaiate ii asigura, in opinia mea, toata rezistenta. Blatul auxiliar contribuie, si el, la stabilitatea intregului ansamblu, fiind fixat in mici crevase ale picioarelor. Deci, imi era destul de multa frica sa tai, pur si simplu, picioarele la inaltimea de 50 cm. Daca as fi optat pentru scurtarea de sus a lor – partea dreapta, locul unde se imbina cu blatul central, spatiul dintre cele doua blaturi ar fi devenit inutil, nefolosibil.
Inainte de a incepe inlaturarea lacului vechi, am intors, pur si simplu, cadrul picioarelor pentru a vedea cat de bine se incadreaza sub blat. Minunat le statea!
Insa, stabilitatea nu o aveam garantata….
Ca si punct de siguranta imi ramaneau doar cele patru puncte de legatura intre picioare si blatul intermediar, fixate in adeziv. Nu ma convingeau indeajuns….
Am zis, totusi, sa trec la treaba, cautand solutii viabile pe parcurs.
Dupa cum va spuneam initial, picioarele si blatul intermediar s-au dorit nuantate. Un verde inchis s-a ales de aceasta data.
Astfel ca, reparatiile la canturile picioarelor , dar si cele de la blatul auxiliar, le-am putut face folosind chit bicomponent.
In schimb, blatul principal va pastra nuanta furnirului, imbracand doar un strat de lac transparent, ceea ce m-a determinat sa ‘plombez’ avariile furnirului:
Am propus, in acest stadiu, un nou x din lemn, in partea de jos a picioarelor, pentru rezistenta, Ca idee, mi se parea dragut, dar stabil. Abia vazandu-l, cu intreg ansamblul, am realizat ca ceva ‘nu merge’, nu se vede bine… Parea cioanta intreaga masa, ceva terminat ca din topor. Nu-mi placea sub nici o forma si am refuzat sa ramana asa, chiar daca clientii au indragit propunerea mea.
Am continuat lucrul, finisand individual, fiecare piesa in parte.
Staim ca pana la montajul final mai am vreme de decidere. 🙂
Ca de fiecare data, nuantele de lacuri colorate, in lumina naturala, mai ales a soarelui, isi arata doar ‘turbarea’ din ele. Par atat de tari, total distorsionate fata de paletarul de culori. Personal, m-am invatat cu acest lucru si nu-mi mai creste tensiunea nici macar cat ar fi normal. Insa, cand vede clientul o imagine de parcurs a proiectului, nu stiu cum sta cu palpitatiile pana la primirea obiectului reconditionat si culoarea ‘asezata’ si cuminte, total in conformitate cu preferintele initiale.
Tot ce mai avea de facut era sa montez masa…
Nu puteam, sub nici o forma, sa prind de cadrul ei x-ul din lemn facut si propus de mine.
Zic sa arunc o privire la partea rest a mesei, x-ul mic initial, fixat sub curbura picioarelor. Era al ei, de aceeasi seama, acelasi material, imposibil sa nu ma fi putut el ajuta mai mult decat as fi putut-o face eu!
Din nou, testul rabdarii s-a facut simtit! Mi-am multumit ca am reusit sa-mi domolesc ideile de parcurs, ca am reusit sa am rabdare pana la final…
Taind partile exterioare are talpii initiale ale picioarelor, am obtinut patru mini-console dragute, cu o parte curbata, cu latimea exact cat a picioarelor, destul de groase cat sa-mi permita fixarea cepurilor de lemn in interiorul lor.
Astfel ca, cepurile de lemn fixate in mini-console, ulterior fixate in blatul secundar, mini-consolele fixate la randul lor in picoarele mesei, cu siguranta ca au insemnat cea mai sigura, dar si cea mai estetica metoda de a stabiliza noul design al mesei Art Deco.
Ioi, ce fraza alambicata!!!!
las imaginile sa va fie mai clare!
Gaurite, pregatite, curatate, reparate si vospite!
Abia asteptam montarea mesei!
Verdele se ‘asezase’ destul de bine, dar tot nu-si arata adevarata culoare in coltul meu de fotografie.
Am cerut si am primit, pentru asta multumesc frumos, inca o data, imagini cu masa Art Deco de la ea de-acasa!
