Gazduiesc multe obiecte aruncate, donate, recuperate.
Le port in gand mereu, doar ca nu-mi ies mereu socotelile sa le aloc timpul necesar reconditionarii.
Am reusit, insa, sa pun mana pe doua dintre ele. Scaune, deoarece ele imi ocupa cel mai mult spatiu si, bagandu-le in lucru, mai aerisec ceea ce ma inconjoara.
Nu le-am putut considera niciodata urate, lipsite de farmec, de utilitate. Pe ele, obiectele netrebuincioase altora. Am apreciat intotdeauna gestul de a lasa intreg, chiar si intr-o margine de bloc, un astfel de scaun, decat ideea de a-l distruge si arde.
Sa fiu sigura ca ma voi ocupa de ele si nu le voi muta doar dintr-o parte in alta, le-am demontat pe loc.
Tare lesne este curatarea cand ai elementele unitare!
Poate parea ciudat, dar imaginea lor finala o am stabilita in minte de vreme buna.O imagine care poate suferi mici modificari, referitoare la textilul ales poate, sau…o mica diferenta de nuanta dorita initial.
Astfel ca, scaunul vechi cu spatar il vedeam in doua nuante de lac, cu o pictuta minimalista pe spatar, textilul in tonul cromatic. In timp ce, scaunul al doilea mi-l imaginam nuantat total, dar cele trei stinghii de spatar, obligatoriu alta nuanta.
Cam asta a iesit:
Pentru a alege definitiv textilul, aveam nevoie de acest stadiu al lucrarii. Sa am in fata, comparativ cu ce port in gand.
Am ales piele, pentru unul dintre ele si, catifea, pentru cel de-al doilea. Culori cuminti, unitare, pentru a nu incarca neplacut aspectul final.
