Ajunse in atelier, cu specificatii clare: sa-si pastreze aspectul usor vechi, cu accente negre, iar pe cuier sa fie pictati un peste/doi.
Cand am de-a face cu vopsea veche, scorojita, in mai multe straturi, pun mana pe suflanta cu aer cald.
Pe cat de inselator este aspectul lor in aceasta stare ( in ideea ca instabilitatea vopselei ar ajuta-o sa paraseasca imediat suprafata), pe atat de anevoioasa este curatarea lor.
Suflanta cu aer cald inmoaie straturile de vopsea, ajutand la curatare. Ulterior, dupa ‘ardere’, razuirea este mult mai usoara. Ceea ce ramane in urma arderii/razuirii, cu siguranta se inlatura folosind smirghel, de diferite granulatii.
Cel mai inalt dintre cele doua a necesitat reincleierea. Desprins sezutul pe jumatate, a fost corectat, in timp, cu prinderea, de-o parte si de alta, a doua lemnisoare. Cum nu faceau parte din constructia lui initiala, ci erau doar o improvizatie, am renuntat la ele.
Cele doua scaunele aveau nevoie de accente negre. Am ales ca metoda de lucru, arderea lor. Dupa ardere, slefuirea ma ajuta sa controlez intensintatea negrului.
Cuierul, apartinand unui pescar inrait, si-a primit personalizarea pictata – trei pesti.
Finisajul final il constituie lacul transparent.
