Nu-mi aduc aminte de cand nu am mai lucrat scaune ‘neatinse’ de nimeni…. Este un sentiment foarte placut, destul de greu de descris in cuvinte. Sa gasesti tu textilul initial, panza pe care, nici dupa 45 de ani, nu o poti rupe, fiecare cui in gaura lui, niciunul rupt sau indoit, banda textila sa ramana lipita de textil pana si sub presiunea clestelui…. Rar, destul de rar, recunosc, sa ajunga in atelier astefel de scaune, fara sa-ti dea nici un motiv de cearta! De regula, de oboseala, in timpul lucrului, iti mai descarci nervii boscorodind si certandu-te cu ultimii mesteri, din te miri ce motive inventate, pur si simplu pentru a te elibera… Na, ia si cearta-te de data asta!
Insotite de eticheta, fiecare dintre ele, atesta justificat vechimea lor.
Ca si cerinta principala, trebuia inlaturat ‘ luciul’ existent. In noul lor camin, aspectul lucios al lacului vechi nu-si mai avea locul.
Razuite, nu le-a placut. Smirgheluite, nici atat. Decapate, nici in ruptul capului.
Suflanta cu aer cald devenise, din nou, singurul si cel mai de baza ajutor al meu. A fost o curatare ‘brutala’, deoarece, in timpul procesului de inlaturare al finisajului existent, pareau ca si salvate dintr-un incendiu.
Abia dupa ce am ‘afumat’ atelierul pret de cateva zile am putut sa continui curatarea in maniere mai domestice.
Tare dragi mi-au fost vazandu-le curate!
De-acum, pasii urmatori cred ca i-ati invatat pe de rost. Am aplicat bait, insa nu inainte de a izola panza de pe sezut. Am tinut cu tot dinadinsul sa ajunga in atelierul de tapiterie cu panza impecabila. Final, lacul incolor cu grad de luciu 10 ( aproape mat), le-a scos in evidenta adevarata noua nuanta.
Nuanta vizibila ( cele doua de mai sus, care par total diferite), rezulta, in primul rand, din cauza luminii – exterioare/interioare. Ulterior, lacul incolor are rolul de a inchide baitul. Testul pe care il fac cel mai des inainte de aplicarea lacului, pentru a arata clientilor nuanta finala, este umezirea unei portiuni cu o laveta umeda. Expresia pe care ador sa o folosesc este ‘aspectul lemnului ud’.
Au plecat, deci, in atelierul de tapiterie, de aceasta data, in atelierul lui nea Nicu, deoarece nea Mita era ocupat pana peste cap… E mare noroc sa ai doi oameni ca ei, pe care sa te poti baza!
S-au intors pentru montajul benzii decorative si au reintregit imaginea livingului lor!
