Craciun fericit!
Nu gaseam o zi mai buna pentru a va arata rezultatul muncii mele din ultima perioada…
In primul rand, e sarbatoare sfanta, deci musai sa stau locului. In al doilea rand, nu demult a ajuns acasa si am, in sfarsit, imagini de ansamblu cu toate piesele lucrate.
Povestea lui, pentru mine, incepe de asta vara cand o doamna m-a contactat pentru proiect. Din motive foarte obiective, lucrarea s-a amanat si, personal, am considerat-o doar o scuza foarte eleganta… dar, m-am inselat!
La inceputul lunii octombrie, imi suna telefonul, doamna exprimandu-si dorinta de a-mi face o vizita pentru aducerea pieselor dormitorului.
Fac o scurta paranteza. Fiind adepta gandului ca avem de invatat toata viata, de la tot ce ne iese in cale, ba inca nu ne ajunge viata sa invatam cat am putea…, ma consideram, oarecum, in ultimul timp, stapana pe mine si pe puterea de a rosti ‘ nu’ cand trebuie s-o fac! Iaca, m-am inselat a doua oara….
Ajunsi la poarta, am norocul sa intalnesc un cuplu tare fain! Cu o remorca de…dormitor! Incepem descarcatul, observam’ cu fiecare placa atinsa, deteriorarea avansata, caram, mergeam si-mi pregateam discursul. De fapt, o pauza pentru a ne recapata suflul mi s-a parut cea mai oportuna pentru a stopa descarcatul si pentru a rosti cuvantul…nu!
Insa, pana imi aprind eu pipa, bata-l vina de viciu!!!, doamna mea, cu o voce tare blanda, incepe a-mi povesti adevarata poveste a dormitorului. Ascult, emotionata si, imi inghit cuvintele. A fost momentul cand am facut o promisiune care trebuia cu tot dinadinsul respectata: ‘ cu siguranță nu va fi perfect, dar îmi voi da silința să fac tot ce-mi stă în putere pentru a-l recondiționa!’.
Iata-le descarcate! Placi si laterale, polite si policioare, surubele si picioare! Toate, trebuiau sa insumeze un dormitor Ludovic!
Degeaba au incercat toate opt pufoseniile mele sa le faca recensamantul….Pana nu le-am pus eu pe caprarii, nu eram convinsa ca nu ne lipseste o piesa importanta! Cutiuta de suruburi si feronerie, recunosc, am lasat-o ca pe cutia neagra a proiectului. Desfacuta doar la final, ce am putut curata si refolosi am facut-o cu drag, ce nu, vedeam eu cum scoteam camasa sa gasesc piese asemanatoare!
Asadar, de la inceputul lunii octombrie, am demarat unul dintre cele mai ambitioase proiecte!
Sa va povestesc putin despre starea lui initiala: Mai fiecare laterala a dulapurilor, unul micut, cu 2 usi si, unul mare cu 4 usi, erau umflate la marginile din spate. Umflate, deci si crapate. Partile de jos si sus a dulapului mare erau…numai bine de folosit la orice altceva!!!! Masa de toaleta, folosita pe post de birou, usor modificata in timpul proiectului, avea placajul de sus curbat, incat nu mai permitea introducerea celor doua sertare. Partile patului, atat capataiul cat si partea de la picioare, erau umflate si crapate.
Cele doua noptiere si picioarele intregului mobilier cred ca au avut cea mai buna parte structurala!
Dupa mirosul emanat la curatare, dupa nuantele descoperite si straturile existente, tind sa cred ca a fost atins cel putin inca o data in existenta lui.
Peste palul de baza statea trainic stratul incolor de lac poliesteric. De el se tinea spectaculos de bine, un strat de lac poliuretanic- cred, de culoarea untului usor galbui. Ei….ca nu era de-ajuns, peste ele, ca o paturica scorojita, un strat si mai deschis ca nuanta, pe care il consider vopsea de bricolaj!
Sunt franturi din sutele de poze facute de-a lungul reconditionarii.
Cum am rezolvat toate problemele? Cu multa rabdare.
Stiu, era infinit mai simplu si mai rapid sa inlocuiesc totul, aproape totul, cu placi din mdf noi.
Dar….o minteam pe doamna? NU!!!! Ma minteam doar pe mine!
Personal, nu pot, cu atata usurinta, sa inlocuiesc ceva din poveste! Ca simt ca o ciontesc! Ca fur din ea! Ca o schimb cu totul si….nu am dreptul sa o fac!
Timpul efectiv s-a scurs…
Imi doream cu toata fiinta sa finalizez proiectul inaintea sarbatorilor de iarna!
Ce reparam azi, crapa langa, maine!
Dar, intr-un final, pana si ultima bucatica a dormitorului a fost finalizata!
A fost o adevarata provocare transportul dulapului cel mare.
Nu-l puteam livra cum l-am primit – placi individuale, deoarece nu aveam garantia ca toate reparatiile si curburile placilor care nu au putut fi corectate s-ar mai fi inchegat intr-un dulap cu 4 usi!
Vazusem n imagini cu dormitoare Ludovic, insa niciuna cu el , cel in cauza, montat!
Stiam doar ca fusese demontat cu timp in urma, depozitat bine, mutat intr-un garaj si…cam atat…
Am ajuns, deci, si la partea de suruburi si surubioare!
Cate au fost, le-am curatat pe toate! Lipseau multe, dar noroc ca am avut piese de mobilier vechi pe care le-am considerat drept donatoare si le-am ciuntit pe ele!
Cand le-o veni vremea, oi vedea cum oi drege ‘furtul’ de la ele!…
O zi si jumatate ne-a luat montatul dulapului cu 4 usi. Cu siguranta nu am fi fost capabili la clienti acasa sa facem acest lucru. NU avem rapididatea unui montator specializat, plus ca amandoi -atat eu, cat si sotul meu, avem tracul locului nou si a lipsei casei. E un sentiment mai ciudat de explicat! Scurt, daca nu suntem in confortul modest al caminului nostru, ne transformam in doi stangaci si nimic nu mai iese cum trebuie. Cateva nopti am tot visat ca, montand dulapul la casa lui, iesea un dezastru! Mai toate piulitele au vrut putina frezare sa mai intre la locul lor… Locul lor cu siguranta era potrivit pentru ele, dar cand ai o cutiuta cu piulite si multe gauri, ia si ghiceste care pe care! Cepuri lipsa, cel mai mic neajuns…inlocuite imediat.
Bun…una peste alta, provocarea transportului a fost pentru ei enorma, le voi multumi mereu ca si-au dat silinta si au reusit sa-si adune fortele sa il poata face posibil!!!
Am asteptat asemeni unui copil pozele cu piesele dormitorului pe pozitie!
Iar cand le-am primit, incep sa cred ca am reusit sa ma tin de promisiunea facuta: nu e perfect, dar arata bine!
Inainte de a vi-l arata, ii multumesc Domnului pentru putere si rabdare! Ii multumesc doamnei pentru firea deosebita si pentru faptul ca m-a ales, taman pe mine, sa-l lucrez!
