Una dintre poreclele care mi se potrivesc, in domeniul in care activez, este aceea de ‘harciog’.
Este suficient sa primesc un telefon, sa mi se ‘arunce’ o intrebare, doar sa inteleg ca ceva din lemn, dar nu obligatoriu, un obiect urmeaza sa-si inceteze ciclul de viata. Il salvez, il iau, innebunesc pana ii gasesc si lui un loc, ma trec toate caldurile ca deja mi-l imaginez in noua sa postura si, ulterior, imi inhib toate trairile si ma calmez. Astept firea naturala a lucrurilor, adica ziua cand sunt pregatita din toate punctele de vedere pentru a ma ocupa de acel obiect si doar de el.
Cu timp in urma am adus, de la vecini dragi mie, o masa de living cu blat de marmura. Bordura de sus, cea care fixa marmura, era grav avariata. Piciorul ei, insa, tare mult mi-a placut! Dar nu in starea lui initiala:
Am scos doar o parte strunjita, pentru ca ea imi era necesara proiectului ce mi se derula anevoios in minte.
Trebuia sa tai talpa centrala in doua, pentru a-mi face doua baze mici, pentru doua masute de cafea, viitoare.
Vorba dulce mult aduce, vorba lunga…sa-mi ajunga!
De asta aveam nevoie. De un picior central pentru o masuta rotunda, joasa.
Taietura a fost simpla, reproducerea modelului(adanciturii de pe cant) m-a determinat sa lucrez cu ‘prietenul’ meu de temut: Flexul! Dar ne-am inteles binisor si, cu aceasta ocazie, incep sa mai scap din frica ce mi-o provoaca folosindu-l!
Picior – bifat!
Idei – nenumarate!
Pune-te si cauta blat!
Mdf aveam, dar mi-as fi dorit sa nu-l folosesc chiar acum. Daca tot m-am intitulat harciog, am facut o scurta cautare in chiar toate locurile unde am depozitat obiecte demontate.
Si…..l-am gasit!!!! Un blat rotund, furniruit, gasit pe malul baltii unde pescuim de fel. L-am cersit, la propriu, pe vremea aceea. Nu agresiv! Frumos, chiar! Intreband ce planuri au cu el si auzind raspunsul ‘ lemn de foc’, am zis, nu!! Mi-l dati mie???
Recunosc ca primul impuls a fost sa-l refurniruiesc, cu un furnir delicat de nuc. Dar stiam ca este o munca care implica ajutor, din partea unui coleg cu presa pentru furnir. Si am avut ambitia de a transforma acest blat intr-unul functional singura, singurica…. Asadar, am inlaturat resturile de furnir existent, deteriorat si am pregatit suprafata pentru pictura.
De minune se aseza pe picior!
Imi doream, in continuare, sa pictez lamai, cateva lamai, iar galbenul lamaie sa se regaseasca si pe piciorul mesei.
Odata finalizata masuta, am cautat, si nu in cuibul de harciog, trei scaune stil taburet pentru ea. Le cautam cu picioare curbate, model vechi. Nu au aparut de nicaieri…. Sa le achizitionez noi, nu ar mai fi facut parte din povestea reconditionari. Am apelat, asadar, la doua scaune Thonet pe care le aveam gata demontate. O simpla curatare, mici reparatii, curatare de suruburi si aplicarea unui lac incolor.
In primul rand, datorita faptului ca unul dintre scaune nu mai avea sezut, am decis sa le duc in atelierul lui nea Mita pentru tapitare. In ton cu pictura si aspectul final al masutei.
A rezultat un set de masuta joasa, cu doua scaune vechi, tapitate.
