Intr-o vizita la Poiana Marului, cutreierand meleagurile virgine, intre niste ruine, am gasit minunatie de lada veche, abandonata.
Efectiv nu am putut pleca de acolo fara ea….
Dat fiind faptul ca am gasit-o taman in Poiana si ca, in camera noastra, era un coltisor care parca o astepta, am decis sa o transform in lada noastra de zestre.
De la prima suvita a Tarzanului…la multe fragmente de fericire va tine in ea!
Ca si zestre pentru puiul nostru de om, tot ce-mi doresc este sa-i pot lasa, negresit, spiritul liber, impletit cu multa dragoste; bucuria lucrurilor marunte, placerea de a surprinde; sensibilitatea!
Igienizata, curatata, tratata cat de atent am putut, deoarece nu am vrut sa distrug nici o bucatica din ea.
Aplicat intaritor, pentru ca necesita.
Montate picioare, pentru ca asa mi-am imaginat-o!
Pictata modest, asemeni unei picturi vechi si de demult, pentru ca asa am simtit-o!
Primita in casa noastra cu sufletul deschis!
