A doua masuta, coborata din pod, despre care va povesteam in postarea anterioara, este ea.
Cu blat de marmura, odinioara.
Cu suprafata lacului aproape intacta.
A primit o curatare rapida si imediat i-am pregatit si ei scaunul pereche pentru prezentare.
Imi pregatisem, la ultima vizita de aprovizionare, un turcoaz tare placut in paletar.
Aplicat pe cadrul acestei masute, fotografiat in lumina naturala, ‘tipa’ exagerat de tare. Cu mult deformat de realitate….
Nu stiu cum sa incerc sa va descriu sentimentul…
Am in fata obiectul, lacul nuantat in pistol, pregatit de pulverizare, Aplic, vad rezultatul, fotografiez… Deodata, in telefon am o imagine similara, dar nuantata diferit. Schimb cadrul, sucesc obiectul, ma misc pana ametesc, nu reusesc nicicum sa surprind in camera nuanta din fata ochilor….
Datorita formei piciorului, am simtit nevoia aplicarii unei patine inchise.
Pentru finisarea blatului, aveam de ales intre bait nuanta nuc si lac incolor sau ceara alba mata. Doar aceste doua optiuni erau viabile in viziunea mea din momentul respectiv. Avand scaunul pe lista de asteptare, am ales, din nou, ceara alba mata.
Ceara alba s-a asezat tare frumos si pe cadrul scaunului Thonet. Pret de doua zile am gandit textilul de pe sezutul scaunului. Mersesem in atelierul de tapiterie cu un anumit textil pregatit, ii povestesc lui nea Nicu ca nu sunt foarte hotarata, in timp ce vorbim, scanez rapid stiva de textil din atelierul dumnealui. Am gasit, in sfarsit, ceea ce cautam!
Asadar si prin urmare, iata-le!
