Am achizitionat acest set de mobilier din lemn – masa cu patru scaune, deoarece forma lui m-a fermecat de la prima vedere.
A stat vreme buna la mine, promitandu-i mereu ca imi voi face timp sa-l reconditionez.
Cand, in sfarsit, a venit vremea lui, mi-am imaginat ca silueta unor cai il vor innobila. Ii vor da unicitate, vor face din el un set de mobilier deosebit, potrivit unui living cum doar in reviste vezi.
Cand am ales tema principala Cal/Cai, am stabilit o paleta de culori modesta, calda, cu tonuri de crem, maro, ajungand pana la negru.
Sa pot duce la bun sfarsit ideea, viziunea mea perfecta asupra reintrepretarii acestui set, trebuia sa am bine stabilit in minte fiecare detaliu.
Tema principala – aleasa, paleta de culori – stabilita, lucrurile si ideile veneau de la sine.
Totusi, simteam nevoia unui accent, o nuanta tare, masculina, ceva ce s-ar fi armonizat perfect cu tonurile de maro si care sa le scoata in evidenta. Albastru inchis – bleumarin mi s-a parut perfect.
Schitele aratau senzational!!!!
Am preferat sa folosesc baitul pentru pictura, cat si pentru colorarea scaunelor, deoarece baitul este singurul care lasa vizibila fibra lemnului, nu acopera nici cea mai mica imperfectiune. Am combinat nuante de bait pana am ajuns la exact culorile dorite.
Initial, sezutul scaunelor era din lemn. Le gandisem cu perne decorative, asortate temei alese. Dar, vorbind despre cai, pictand siluete de cai, nu-mi puteam scoate din minte pielea naturala. Din nou, mare noroc am avut sa dau exact peste omul potrivit, la timpul potrivit. Intr-un atelier mic, din Timisoara, rascolind printre multe bucati de piele, am gasit intocmai nuantele dorite.
Cand vreau sa-mi transpun viziunea asupra unui obiect de mobilier, nu o pot face repede, nici macar in timp decent. Am nevoie de zile in care sa-l pot privi, analiza, imagina…. De aici, micile schimbari si interventii care ii ajusteaza imaginea finala.
Simteam ca-mi place foarte mult, dar ii lipsea ceva…Accentul inchis de pe marginea blatului si tonurile mai inchise din jurul siluetelor cailor era acel ceva, pe care nici macar eu nu l-as fi stiut cu o zi inainte.
Ce ciudat suna!
Abia acum mi se parea desavarsita! Abia acum puteam sa-i aplic finisajul final – lacul poliuretanic transparent, cu luciu discret.
