In urma cu un an, am salvat din curtea unei tipe faine, cateva obiecte de mobilier.
I-am promis, pe atunci ca, daca vreodata va avea nevoie de serviciile mele, sa nu ezite sa ma anunte.
Si-a oprit un taburet, insa, abia acum mi l-a adus, draga de ea, la pachet cu o noptiera din pal, intrebandu-ma : ” Iti foloseste la ceva, sau …. pe foc?”
Na, sincer…..oricat de degradat, uratel, neinsemnat ar fi obiectul in cauza, cand aud ca brusc urmeaza sa i se termine viata, nu pot ramane indiferenta. Macar incerc, chit ca mi-am facut depozit cat un sfert de magazin de mobila de astfel de obiecte salvate si tot astept ziua cand voi avea timpul necesar pentru ele…..
Nici macar cum si-l doreste nu a vrut sa-mi spuna, dar am reusit sa o fac pe cea mica sa se dea de gol : culoarea preferata a mamei este roz!
Probabil cu asta trebuia sa incep, aceste doua mici lucrari le-am facut exact inainte de sarbatorile pascale, dar, cerandu-va toate scuzele posibile, pe cuvant ca nu reusesc sa postez consecvent si imediat cum finalizez un proiect. Si, asta se intampla deoarece timpul petrecut in mediul online, efectiv ma seaca de putere.
Astea fiind spuse, mi-am petrecut sarbatorile pascale cu un motiv in plus de multumire sufleteasca. Am putut face doua mici cadouri, insa esenta este ca am reusit sa fac doua persoane sa zambeasca!
Care-i a doua, va intrebati?
Este prietena mea, indragostita de aceleasi nuante de roz, careia stiam ca-i lipseste ‘ceva’ din terasa unde sa poate tine o floare curgatoare!
Comoara din portbagaj a constat, de fapt, in doua zambete de la persoane faine!