Proaspat reintoarsa din concediu, doar fizic – deoarece mintea, gandurile, parte din suflet imi vor mai fi o buna bucata de vreme acolo, va arat ce am finalizat chiar inainte de a pleca.
O masuta Thonet, veche, cu postament din piele naturala.
Am demontat, ca de fiecare data, tot ce am putut:
Dupa cum puteti observa, piciorul are la baza un inel lat, metalic. Demontarea integrala ar fi presupus si descleierea postamentului cu piele naturala, insa, un motiv in plus sa remarc ca inainte, cu ani in urma, lucrurile se faceau cu adevarat responsabil! Pe toata lungimea sa, piciorul are un cep rotund, diamentru 3 cm, care iese prin postament si este largit cu o pana din lemn. Mi-ar fi fost usor sa scot pana, distrugand-o si inlocuind-o cu una asemanatoare la reincleiere, insa acest cep este si incleiat. In acest caz, curatarea pieselor si schimbarea pielii au fost mult mai anevoioase, dar nu imposibile….
M-am ocupat de partea de picior, initial, tot evitand blatul si lasandu-l cel din urma… De ce? Va povestesc imediat! Dupa curatarea partii de lemn a piciorului a fost necesara refacerea modelului dungat. Aceste modele se faceau manual, folosind un lac nuantat mai inchis decat nuanta fundalului. Sunt deosebite si aparte tocmai datorita faptului ca sunt imperfecte, fiind trasate la mana libera.
In ceea ce priveste partea din piele, inlocuirea ei, recunosc ca am avut mari emotii. In primul rand, speram sa gasesc nuanta cat mai apropiata de cea initiala, in al doilea rand, eram ferm convinsa ca ma va pune in dificultate cutarea pielii la contactul cu adezivul aplicat pe lemn. Primul punct s-a rezolvat, deoarece am apelat la vechiul prieten care mestesugarea produse din piele naturala, iar cand i-am trimis poza cu cerinta mi-a zis: ‘Vino! Cred ca am exact ceea ce cauti!’ Intr-un suflet am mers la el si intr-adevar, am gasit bucata de piele destul de asemanatoare cu cea initiala ( nuanta reala am gasit sub bordura metalica subtire din extremitatea postamentului). Bineinteles ca inainte de a aplica bucata de piele naturala, mi-am probat indemanarea cu o bucata de piele ecologica. Am fixat-o in cuiute mici, pe margine, pentru a ma convinge ca suprafata permite intinderea ei perfecta, fara a necesita o presa speciala. Abia dupa aceste doua hopuri emotiile mi s-au redus, dar au disparut in totalitate abia dupa ce postamentul masutei imbraca haina noua!
Si….am ajuns la blat… De ce ti-e frica, nu scapi!
Lasand deoparte faptul ca bucatile apartinatoare ale sale se descleiasera, blatul se incovoiase pe toate partile. Nu mai calca drept pe cercul din lemn indiferent cum l-as fi sucit…
Am curatat canturile bucatilor apartinatoare, le-am reincleiat in pozitia initiala. Goluri mari au ramas intre ele…
Le-am umplut cu stinghii de lemn, diferite grosimi.
Am fost nevoita sa duc blatul la abric. Cu toate ca am pierdut milimetric din grosimea lui, am vazut asta ca singura rezolvare a planeitatii sale.
Fiind un lemn dur, foarte uscat, mi-am dat de lucru si mai mult. 🙂 Dar ce mai conta, stiind ca voi obtine finisajul mult dorit? Au urmat indreptari repetate, filiforme, folosind chit pe baza de fibra, pentru a umple minusculele denivelari produse de abric.
A urmat aplicarea baitului, intocmai cu piciorul mesei si, am ales sa reproduc acelasi model dungat si pe blat.
Trecute toate hopurile proiectului, fericita eu, fericita ea, pana si ei – proprietarii, am rasuflat, inca o data, multumita si mi-am promis sa-mi iau gandul de la mestesugarit pana la toamna!
