Nu știu dacă vouă v-a fost dor, dar mie una, cam da!
Pe cât de banală poate părea imaginea unor scaune vechi, recondiționate, pe atât de complex poate fi procesul recondiționării lor!
Aceste sase scaune sunt in atelier de vreme buna. Au intervenit mai multe, mici, etape, neprevazute, care le-au marit perioada de sedere… 🙂
Mă simt privilegiată când scaunele vechi ‘țâțâie’ din toate încheieturile, deoarece știu că vom reuși demontarea integrală a lor, astfel, curățarea va fi mult mai lesne.
Șase într-un set, identice, dar nu aș avea curaj, o secundă, să nu notez fiecare element sau să amestec elementele unui ‘ pachețel’ cu ale altuia…. Spun asta deoarece nu am întâlnit două elemente identice suta la suta. Un grad dacă teșitura diferă, reîncleierea devine năbădăioasă!
Instabilitatea lor inițială, ‘ țâțâitul’, vine la pachet cu cea mai serioasă problemă: ruperea șuruburilor în interiorul lemnului picioarelor. Dar, veșnic recunoascătoare voi fi Bunului Dumnezeu că am plecat pe acest drum însoțită de un om mai calm decât marea în toată liniștea ei – soțul meu. Dispun de ajutorul lui doar la lucrurile care îmi depășesc forța fizică sau…hai să recunosc, îndemânarea unei mâini de bărbat! Orele pe care el le petrece scoțând capetele șuruburilor rupte, eu nu le mai contorizez pe lista mea, deoarece este un moment prielnic să mă ocup de altele….
Când am ‘ pachețelele’ pregătite, însoțite de punguțele cu șuruburi, șeibi și piulițe, acaparez tot!
Vă spuneam că nu mai este atât de dificilă curățarea lemnului. Aici fac o paranteză: ani în urmă, slefuitul/ decapatul/curățarea propriu-zisă, îmi puneau capac, din punct de vedere al extenuării fizice. Acum, această etapă este etapa mea terapeutică. Tot stresul, tot răul pleacă și lasă o Oana obosită, dar senină!
Având în vedere că am de-a face cu un proiect de recondiționare și nu de reinterpretare, în care trebuie să aplic baiț și lac transparent, optez mereu pentru înlaturarea inclusiv a baițului existent, pentru a obține nuanța reală a baițului nou, aplicat.
Cât timp eu ‘ mi-am făcut mendrele’ cu elementele scaunelor, șezuturile au făcut o vizită în atelierul de tapițerie unde au fost refăcute legăturile arcurilor și întărite structural.
Din nou, am grija de sase pachetele individuale 🙂
Aplicarea baițului, finisarea în sine, este cea mai relaxantă parte a proiectului! Am optat pentru baiț nuanța nuc, pe bază de solvent, aplicat în trei straturi.
Ultimul drum la tapițerie și….. în sfârșit le am în fața ochilor ca noi!
Scoase pentru o ședința foto în curte și înapoiate! Cui? Asta nu vă mai spun! Unui om cum rar îți este dat să întâlnești! Unui om căruia, nu știu de ce, îmi este parcă rușine să-i mai lucrez obiecte, deoarece primesc prea multă bunătate în schimb! Mă întreb, o merit? Unui om sfătuitor, de o blândețe rară, cu un zâmbet unic!
Dragilor, bucurați-vă de azi!