Cu reconditionarea acestui ladoi vechi, pot spune ca am trecut prin toate anotimpurile!
Stand destul de mult timp in atelier, deoarece a beneficiat de tratament anti-cari, a vazut si zapada, a simtit si soare ca de inceput de vara, dar mi-a auzit si vaicarelile gerului naprasnic.
Nu stabiliseram de la inceput, foarte clar, detaliile finisajului final. Luaseram in calcul refacerea modelelor initiale…. Insa, mai intai de toate am vrut sa-l scot la lumina. Interiorul – nefinisat, parea stropit cu o pensula inmuiata in bait…..
Sezutul a fost cel mai incapatanat – s-a lasat cel mai greu ‘luminat’.
Scandurile de fund erau incarcate la propriu, cu depunerile vremii.
Mica parte de depuneri avea si spatele. Tind sa cred ca a fost tinut in preajma sobei, deoarece un strat de depuneri era asemanator funinginei.
Ca si structura, ii lipseau doar doua elemente decorative de la brate.
Am demontat fundul pentru a putea curata riguros toata suprafata. Pe cat de afectat a fost de infestatia de odinioara cu insecte, pe atat de rezistent era lemnul. Una dintre scandurile de fund a crapat pe din doua cand am incercat sa o demontam.
Tare bine-i statea asa curat….
Acum puteam repeta tratamentul anti-cari linistita.
Am optat, la acest proiect, si pentru aplicarea unui intaritor de lemn, pentru a-i spori putin rezistenta.
Dupa montarea finala, s-a decis finisajul. Nu refacem modelul initial, ci pictam cateva modele modeste in chenarele spatarului. Am propus dublarea chenarelor si pe partea de lada, cea de jos, propunere acceptata! Finisajul ales a fost un lac pe baza de rasini, nuanta stejarului.
Gaurile carilor au ramas vizibile, ‘spunand povestea vremurilor, mai departe’.
Dupa pictura, am revenit cu al doilea strat de lac, iar ulterior am montat feroneria.
Tin sa multumesc pentru increderea acordata si le doresc sa se bucure de el ani multi de acum inainte!
Iacata-l pe mandrul ladoi, in sfarsit, reconditionat:
