Incercand sa ma tin de promisiune, aducand in prim-plan cat mai multe dintre lucrarile vechi, astazi am dat peste folderul reconditionarii acestei mese cu scaune.
Ma simt, ce-i drept, la capatul puterilor pe anul asta…
Rasfoind arhiva, luandu-mi o zi de pauza, imi reprind puterile si imi promit ca finalizez, in cel mai scurt timp, proiectele in derulare!
Revenind la ea, la masa cu scaune, imi este prezent in memorie – ca atunci, parca, replica Andreei, cand a intrat cu ea pe poarta: ” Le-am gasit acolo, aruncate…si mi-a fost mila de ele…”
Initial, am demontat tot! Blaturi deteriorate, o cutie de cuie si suruburi grosolane mi-au ramas pe plus!
Lemnul curatat arata foarte bine, dar am vrut sa-l ard. Ulterior, am aplicat un strat subtire de vopsea alba pe care, partial, am slefuit-o. Simteam nevoia unui bleumarin, iar patina aurie discreta stiam ca este apreciata.
Blatul mesei a fost inlocuit cu un blat din stejar. Sezuturile scaunelor si ele, refacute din aceeasi esenta. Insa, spatarele le vedeam doar din tabla perforata groasa. Nu stiu sa va explic de ce, dar in viziunea mea de atunci tabla perforata cu bleumarin-ul mergeau de minune impreuna!
Dupa zile de munca, cine e curios de numarul lor? :), am putut spune ca finalizasem reconditionarea. Sau, mai bine zis, salvarea de la pieire a unui set de masa cu scaune.
Rezultatul m-a incantat maxim si setul s-a reintors acasa mai apreciat decat ‘locatarii’ existenti!
