Pret de mai bine de o saptamana nu raspundeam decat la numele Windsor!
Au ajuns la mine patru scaune superbe, a caror problema era instabilitatea picioarelor si nuanta prea inchisa pentru ambientul unde ele vor fi amplasate.
Asta din punct de vedere estetic si functional.
Partea emotionala a fost mai ‘problematica’ la acest proiect. Apartinand unei colege de breasla, pe care o respect foarte mult, pur si simplu nu-mi venea sa cred ca voi face o lucrare pentru ea.
De obicei sunt foarte exigenta cu mine. Cel putin, asa ma consider. Nici un obiect nu se intoarce la casa lui daca eu nu sunt pe total multumita, daca nu am facut tot ce se putea face pentru a-i reda frumusetea de odinioara sau, daca nu am respectat intocmai preferintele de finisaj ale proprietarilor.
La primele discutii ‘windsoriene’, am stabilit ca nuanta finala a celor patru scaune sa fie pe cat de deschisa posibil, vazand si o imagine a tavanului incaperii, tavan din lambriu de rasinoase, nou.
M-am fixat, efectiv, pe acea nuanta.
Curatam scaunele, decapam, slefuiam, ma apropiam vizual de rezultatul dorit, insa stiam ca doar ma amagesc singura. Odata aplicat lacul incolor, lemnul curatat capata efectul lemnului ud, placa ce o spun ori de cate ori am ocazia, fiecarui client in parte. Deci, usor, se inchide culoarea prin aplicarea finisajului final.
Insa, draga mea colega parea foarte multumita de la capatul celalalt al tehnologiei.
Dupa cum va spuneam, picioarele lor erau instabile, iar amprenta ultimului mester i-a tradat modul de lucru: neindepartate resturile de adeziv vechi, dar pus din abudenta silicon.
Nici o problema, am avut noroc ca am putut face puzzle toate elementele de sustinere, am curatat meticulos toate resturile de adeziv vechi si am reincleiat linistiti.
Nu pot sa inchei postarea fara a va povesti cat de mult am admirat cum se imbinau scaunele in trecut.
Fiecare element cilindric/strunjit al partii superioare, de spatar, trecuta prin sezut, avea cate o pana din lemn, taiata foarte precis si incleiata, astfel incat sa sa umfle perfect, copiind forma golului. Senzationala metoda si indesctructibila, totodata!
Din nou, cu fiecare lucrare a unui obiect vechi, ma inclin in fata metodelor mai vechi de constructie si asamblare a obiectelor de mobilier, din lemn!
Vorba lunga, sa ne-ajunga!
Odata aplicat ultimul strat de finisaj, si anume lac incolor cu grad de luciu 10, am simtit ca voi raspunde, din nou, auzind numele Oana!
