Se intampla, uneori, sa salvez obiecte pentru a nu le lasa sa ajunga pe foc.
Mi-a fost adusa, printre altele, o vitrina de colt, suspendata. Vopsita alb, cu doi trandafirasi micuti pictati pe colturi. Ce mult mi-a placut, n-aveti idee. Insa, dintr-un placaj furniruit, umflat, cu gauri acoperite de carton bine lipit, vopsita grosolan.
Printre putinele dati cand am considerat ca munca de a readuce la viata, de reconditionare, nu isi avea rostul.
Dar, usa ei, in stare buna, neafectata de umflaturi ( macar ), promitea multe.
Am curatat toata vopseaua alba, am astupat gaurile de la incuietoare, de la balamale.
Ca si finisaj, am facut un mix de baituri si patina. Nu va imaginati ca le-am amestecat, la propriu.
Am inceput prin aplicarea unei nuante de bait, dupa uscare, am slefuit, pastrand exact zonele dorite nuantate. Si, am tot continuat acest proces pana cand mi-a placut ce aveam in fata ochilor.
Sa zicem ca ce a fost mai usor tocmai se incheiase.
Initial, imi doream un tablou pictat in toata rama usii.
Ulterior, mi-am dorit o oglinda.
Cum sa fac, cum sa o scot la capat, decat impacand ambele dorinte???
O oglinda – tablou va fi, tablou in partea de sus, oglinda in partea de jos!
Realizarea tabloului a fost o adevarata relaxare. Am folosit, inca o data, doar nuante de bait. Va mai dura o perioada, poate, pana ma voi putea desprinde, macar putin, de farmecul baitului.
Sun la Casa Oglinzii pentru comanda de oglinda. Le spun ca nu-mi doresc oglinda clasica, cea argintie. Vreau ceva mai special, ceva sa se armonizeze cu maro-ul ramei, al lemnului, ceva de nuanta cuprului aveam in minte. Doamna de acolo, mereu serviabila, imi propune oglinda aramie, insa ma sfatuieste sa merg a doua zi sa o vad, asigurandu-ma ca nu va dura mult prosesul taierii.
Iti multumesc, Doamne, inca o data, ca ai facut lucrurile asa in ziua respectiva.
Ajunsa la Casa Oglinzii, ma uit la mostrar, imi place oglinda aramie, insa imi atrage atentia un patratel mai deosebit, cu tenta de albastru in reflexia luminii.
Oglinda antichizata era !
Exact ceea ce-mi trebuia. Clar ca vazand-o, nu mai puteam alege altceva in locul ei.
A doua zi, cand am ridicat rama, dupa ce i-am montat spatele si agatatoarea, m-am indragostit!
Atat de mult mi-a placut transformarea usii de vitrina de colt in minunata oglinda – tablou!
