Proaspat reintoarsa de la Festivalul Orezului, de la Partos, revin cu cele mai proaspete trairi!
In acest loc am simtit foarte multa caldura, dar nu datorata termometrului sau a datei calendaristice.
Am simtit in jurul meu dragoste, am vazut si tare m-am bucurat, oameni imbratisandu-se sincer.
Am simtit bunatatea materializata in fiecare gest.
Am intalnit oameni modesti, care s-au oprit si mi-au vorbit. Am auzit cuvinte frumoase pe care nu le-am cerut, dar pentru care sunt profund recunoscatoare.
Astfel, aceasta experienta, a fost, pentru mine, asemeni unui dar divin. Asa o simt.
Si, totodata, simt in interiorul sufletului meu, o schimbare. Dorinta de a schimba ceva in decursul meu mestesugaresc. Mi-am promis, astazi, mie, ca voi face tot ce imi sta in putere sa duc la indeplinire aceasta schimbare!
Am mers la Partos, la Festivalul Orezului, cu o tunica alba, pictata manual. Pentru ca am primit invitatia participarii din partea Crinei, iar cand am cunoscut-o pe Crina, ea reprezenta consignatia Lisabeta din cadrul Asociatiei Semper Agape, asa am considerat ca ii pot întoarce binele facut!
Am ales, astfel, o tunica alba, de in, oversize.
Mi-am gasit inspiratia intr-un model brodat, dar cum masina de brodat nu am, am ales sa o pictez manual.
De aceasta data mi-am trasat modelul de baza, in creion, pentru a evita pana si cea mai mica greseala si pentru a nu pierde, pe drum, dimensiunea scarii modelului.
Iata, deci, ce mi-a iesit:
Tare mult imi place, cu inima deschisa am dus-o acolo, tare indragita a fost de ochii privitorilor.
Ma simt recunoscatoare, pana la Cer si inapoi, pentru posibilitatea participarii la un astfel de eveniment!
Cand vezi atata bunatate in jurul tau, inima iti ramane plina pentru mult timp!