Reconditionand, lucrez si readuc emotii!
De cele mai multe ori, la preluarea unui obiect de mobilier, ascult o scurta poveste a lui. Eu o numesc partea introductiva a emotiei. In timpul lucrului, imi imaginez fel de fel de ipostaze, trairi, discutii, care imi completeaza tabloul emotiei. Bineinteles, este doar parte imaginativa, dar foarte importanta pentru mine in stabilirea relatiei cu obiectul de mobilier.
Regasit in pod, folosit de cateva generatii, acest scaun de masa pentru copii a venit la pachet cu propria lui poveste, insa a ajuns ‘ciont’. Ultimul element gasit nu a fost intocmai cel pe care eu speram sa-l gaseasca – spatarul, ci o parte mica strunjita, componenta a sustinerii.
Se doreste, deci, refolosirea lui de cea mai tanara generatie a familiei, restabilind emotiile vremii.
Ca prim pas, am demontat tot ce era instabil. Am inlaturat lacul vechi, am reincleiat partile componente si, testul final – reconstruirea spatarului si a partii lui frontale. Mi-am dat toata silinta sa obtin un rezultat pe cat de util, pe atat de placut.
Am propus si, mi-a fost acceptat, un finisaj cu lac colorat, un bleu domol, cu o usoara patina de invechire, obtinuta prin slefuirea muchiilor. Am indraznit sa pictez spatarul, deoarece aveam nevoie de inca un loc unde sa intalnesc, vizual, a treia oara, nuante de crem (culoarea lemnului). Patina obtinuta prin slefuire, partea frontala lasata in culoarea naturala – tratata doar cu ulei special de ustensile de bucatarie si, pictura. Ele erau cele trei locuri care imi completau si armonizau vizualul.
Emotia vederii lui gata s-a propagat instant, inca inainte de a-l face vizibil in mod oficial. Fapt care m-a bucurat nespus.
Asadar si prin urmare, iata rezultatul reconditionarii scaunului de masa pentru copii:
Va doresc, din suflet, sa va bucurati de el cat mai multe generatii de acum inainte!