Rasfoind arhiva si delectandu-ma cu toate imaginile acestui proiect de reconditionare, realizez ca multe etape parca le uitasem.
Am vazut mobilierul – o masa extensibila, 9 scaune ( 7 acelasi model si 2 alt model) si un birou, intr-un garaj.
Am aflat ca au fost folosite cu drag in sanul familiei, dar, de o vreme, stateau la adapostul garajului deoarece starea unora dintre ele era precara si, aspectul – nepotrivit noului ambientului al caminului.
Iata pozele pe care le-am facut la fata locului:
Lipseste imaginea celor 2 scaune diferite, cu spatar sculptat. Lipseste deoarece erau cocotate bine si am preferat sa le pozez cand ajung la mine…
Am avut de-a face cu un proiect destul de amplu, insa este tipul de proiect care imi place. Obosesc sa curat scaune, incep sa curat blatul mesei. Cat timp se intareste adezivul de incleiere al scaunelor, curat biroul si…tot asa. Practic, este diversitatea proiectului care se potriveste manusa caracterului meu. Ma tine ocupata continuu, imi da posibilitatea sa am de-a face cu ‘nou’ in fiecare zi.
Ca si preferinte de finisaj mi s-a cerut nuanta pe cat posibil de deschisa, naturala.
Astfel, toate piesele au fost curatate de lacul nuantat, existent, iar celor 2 scaune cu spatar sculptat le-am aplicat un strat de bait pentru a le apropia, ca si nuanta, de restul mobilierului.
Suflata cu aer cald mi-a fost de mare ajutor in indepartarea lacului biroului si al mesei.
Sertarele biroului au fost prevazute cu incuietori, insa s-a dorit desfiintarea acestora si pastrarea strict a butonilor. Uitandu-ma in urma, repet: ‘ Ce bine a iesit reparatia astuparii golurilor!’
Cele 7 scaune le-am curatat cu decapant. Cateva dintre ele au necesitat reincleiere.
Iar cele 2….cele 2, initial au fost facute puzzle! Starea lor a fost cea mai precara dintre toate piesele acestui proiect.
Una dintre etapele acestui proiect, pe care, cu jena spun, ca am uitat-o, a fost dificultatea curatarii acestor doua scaune. Imi readuc aminte ca initial, am probat decapantul, care nu a avut rezultate multumitoare. Am ajuns la smirghel, care isi facea treaba constiincios, insa spatarele….spatarele mi-au pus capac pe vremea aceea…
Dupa cum va spuneam, ele, protagonistele, au necesitat un strat de bait.
De la mine, au plecat in atelierul lui nea Mita, iar eu mi-am continuat linistita treaba – retapitarea blatului biroului.
Ne apropiam de final si de ziua cea mare : transportul lor inapoi acasa, transport la care am participat si am avut deosebita placere de a le putea fotografia in lumina caminului lor!
Le-am pregatit si dusi am fost!
