De regula, in procesul de reconditionare, adopt postura de a lasa cat mai vizibila fibra naturala a lemnului. Poate fi innobilat cu diferite baituri, chiar si bait colorat, insa incerc sa insuflu ,fiecarui client in parte, dragostea pentru lemn – asa cum este el. Asadar, de cele mai multe ori finisez cu lac incolor.
Insa ei… i-a fost pus ‘gand rau’.
Se dorea de la bun inceput un verde inchis.
Piciorul din lemn masiv, blatul din placaj furniruit.
O paranteza simt necesara aici.De cand ma stiu, de mica fiind, cand vedeam ceva identic cu ceea ce eu aveam deja, refuzam sa mai port/folosesc. Defect din nascare…. 🙂
In perioada dinaintea sosirii mesei in atelier, imi tot apareau in flux lucrari foarte faine, finisate verde inchis. Na, fiind aluatul care sunt, ceva din mine nu putea sa reconditioneze aceasta masuta taman verde inchis. Am obtinut, asadar, libertatea de a reconditiona masa, in viziunea mea. Nu puteam, insa, nici ignora total atractia pentru verde a clientului….
Pana sa ajung, insa, la o decizie finala in ceea ce o privea, trebuia sa-mi relaxez mintea cu ceva. Si am demarat curatarea finisajului existent. O oala de taietei perfecti a rezultat!
Piciorul mesei a fost cel care m-a ajutat in luarea deciziei. Cu toate ca este din lemn masiv, facand tocmai si acest inceput de postare, imi era dor sa patinez asa forme curbate!
Asadar si prin urmare, eu asa mi-am imaginat-o! Reactia clientului, la final, mi-a redat, inca o data, increderea in luarea deciziilor!
