Partea a doua a provocarii mele – dormitorul mic!
Aici am primit doua huse de perna 50×70 cm, decorative, de modificat, in ideea ca s-a dorit o alta infatisare a lor, doua perne ale unui balansoar – de inlocuit si, cerinta de a face 3 perne decorative 40x40cm.
Numai eu, offf….chiar ca numai eu, puteam incepe cu cele doua perne primite, de modificat.
Le-am desfacut, sa le pot lucra. Numai ce facusem o vizita la materialele textile si imi refacusem stocul cu cele necesare proiectului in curs. Asadar, cu o stiva considerabila de textil nou in fata, materiale naturale, am simtit nevoia ca pe cele doua sa le modific folosind cat mai multe dintre aceste minunatii.
Mi le-am imaginat dungate! Cu bucati de textil diferit, cusute pe suprafata lor, iar final, doar cu putin pigment pentru completare.
Zis si facut… Mi-am pus ideea in practica, le-am lasat deoparte.
Insa, partea cea mai dureroasa acum urmeaza.
Zici ca m-am dedublat si o alta Oana a continuat proiectul dormitorului mic. 🙂
Am continuat cu cele 3 perne 40x40cm, pe care, de aceasta data mi le imaginam pictate. Stiam ce paleta de culori este dorita, astfel ca mi-am lasat imaginatia libera, cu mari emotii insa… ca rezultatul final sa fie pe placul doamnei mele.
Scot din dulap, de parca nu as fi stiut ce scot…., cele doua perne modificate.
‘Le-am stricat!’ Doar atat puteam spune. Si, de atatea ori am repetat aceasta propozitie, incat o cred cu inversunare si acum! Ori de cate ori ii spuneam/ scriam aceste cuvinte, primeam inapoi adorabilele sale cuvinte: ” Sunt superbe! Le ador! “.
Deci, evident problema era la mine!
Nu le vedeam parte unitara din aceeasi poveste. O Oana modificase, o alta Oana pictase. Le-am facut pace celor doua dobitoace si mi-am cerut voie sa-mi indrept greseala – in traducere libera : da-mi voie sa fac alte doua perne care sa faca parte vizuala dintr-un intreg!
Haideti sa va arat si ce am reusit sa fac dupa impacarea mult dorita:
Parca altceva, nu?
Aceeasi paleta de culori, aceeasi tema – un intreg!
Tot ce-mi mai ramasese de facut la partea a doua a proiectului erau pernele balansoarului.
A fost o mica povestioara amuzanta pe baza lor, dar ma prinde Noul An si ar insemna sa-mi incalc o promisiune facuta: aceea de a va lasa aici marturia lucrului facut pana in momentul de fata.
Promit, insa, solemn, ca intr-o zi cu tihna, sa revin la istorioara amuzanta a pernelor balansoarului.
Cu ajutorul lui nea Mita am decupat textilul dupa tiparul pernelor existente si tot cu ajutorul dumnealui le-am si cusut, dupe ce am stabilizat pigmentul. Ce-i drept, mi-am prins urechile tare de tot la partea de cusut, dar a fost doar o invatatura de minte care ma va face mult mai receptiva pe viitor! 🙂
Tot imaginile cu ele intoarse acasa iti taie rasuflarea! Ma pot eu stradui si da peste cap cat vreau. Pot chiar intoarce casa cu susul in jos, daca lipseste ambientul… rezultatul imaginii se schimba radical.
Iti multumesc din suflet!
Iti multumesc ca te-ai oprit…si m-ai ales pe mine!