Nu am tinut niciodata secret ca atelierul imi este un banal pavilion, de 3x4m, iar eu joc, pe rand, rolurile de tamplar, mester, om la slefuit, vopsitor, etc. Acestea sunt conditiile Mestesug Acasa, conditiile caminului meu. Nu imi este rusine sa le recunosc, deoarece tot ce a plecat de aici, reconditionat/reinterpretat, a plecat in conditii optime. Insa, recunoscandu-mi conditia, imi era din ce in ce mai greu sa accept lucrari puternic deteriorate, care trebuiau restaurate perfect si repede. Imi era din ce in ce mai greu sa accept obiecte voluminioase, deoarece, odata cu acumularea anilor de cunostinte, am acumulat si anii in carca mea…:(
Acestea fiind spuse, am trait o zi de colaps! Am fost pe punctul de a renunta la tot ce tine de lemn…
Dar, in scurt timp , am realizat ca am pus capat doar unei etape. Aceea de a mai prelua obiecte care imi depasesc din multe puncte de vedere, conditiile caminului meu, conditiile Mestesug Acasa. Astfel, am hotarat ca, in continuare, sa fac tot ceea ce voi putea, cu toata daruirea de care dau dovada, cu doua maini si cu un suflet!
Am stat ‘la cald’ multe zile. M-am gandit, am judecat, m-am gandit din nou. Am inceput sa cos. Mult si drept, avand la dispozitie materiale textile provenite din proiectele de reconditionare/retapitare. Au rezultat fete de perna decorative. Initial, doar simple.
Dar minunea nu a durat mai mult de trei zile….. 🙂 Eram convinsa ca nu ma pot rezuma doar la atat!
Am prins curaj si am lucrat cateva seturi de fete de perna decorative, putin mai complexe.
Daca v-as avea in fata, mi-ati vedea zambetul….
Credeti ca m-am putut opri aici?
Odata instalata ideea ca imi doresc o fata de perna care sa ma reprezinte, greu sa o pot lasa la stadiul de idee….