Ati patit vreodata sa faceti ceea ce simtiti? In timp ce, un sentiment ambiguu v-a impiedicat sa duceti la bun sfarsit un lucru?
Eu, din ce in ce mai des, cad prada acestor trairi!
Daca ceva din mine nu simte in totalitate ca ar trebui sa faca acel lucru, atat rumeg datele problemei, incat sfarsesc prin a nu face lucrul respectiv… In schimb, daca simt cu toata fiinta mea ca ceea ce urmeaza sa fac este pentru mine, aproape involuntar imi iese totul, mai bine decat, pana si eu, ma asteptam!
Banuiesc ca mi-am ‘ castigat’ dispretul unei persoane tare dragi mie, incapabila simtindu-ma sa fac fata unei provocari…. Dar, aflata fiind la varsta la care am invatat sa spun ‘nu’ , fie el spus cat de elegant se poate, imi asum si cele atrase de rostirea lui. Liniatea mi-a revenit dupa ce mi-am ascultat instinctele… indiferent de cat de mult m-am macinat pana am refuzat provocarea.
Odata regasita linistea, o noua provocare mi-a iesit în cale. De dimensiuni mici, am simtit ca mi se potrivea manusa! Entuziasmul care a insotit-o, a fost plus-ul necesar pentru a intelege ca fiecare lucru, pe lumea asta, are omul lui. Si, minunat, avem cu totii loc, sub Soare!
O esarfa alba, simpla, mi-a fost incredintata spre transformare! Pentru a fi oferita in dar. Insotita de un portofel textil, lucrat manual, care sa se potriveasca cu ea.
Tema transformarii a fost libera mea alegere.
Pictura pe textil mi-a fost datoria.
Rezultatul – ‘ a fost mai mult decat se astepta!’.
Mi-era dor sa am un loc unde sa ma pot semna….
Si portofelul asortat esarfei:
In lumina Soarelui
