Stiti cum sunt eu…?
Ca un vulcan! Acum stau sa erup, acum sunt de o liniste inspaimantatoare!
Sau..ca un cer de vara! De o seninatate clara si, dupa un moment, cu nori negri, furiosi!
As lucra incontinuu! Insa, trebuie sa ma abtin in multe momente!
Casa, curtea, sufleteii cuvantatori dar si cei necuvantatori ma cheama… Gandul imi merge la ei si mintea imi sta la mestesugarit! Simt o lupta continua in interiorul meu si stiu ca tine doar de mine – gasirea echilibrului!
Ma resemnez si prioritizez treburile…
Am cam neglijat, in ultimul timp, seturile de fete de perna! De fapt, reintregirea lor! Promisiunile facute celor individuale, promisiuni despre care v-am tot povestit!
Penultima perna, pictata manual, integrata acum, intr-un set de trei perne decorative. Avand un model traditional pictat, am simtit nevoia ca suratele sa-i fie pe cat de traditionale am putut!
Cu mileuri vechi, in nuantele picturii, fixate pe suprafata. Cu o bordura fina de dantela, asemeni unei rame.
Inca o promisiune indeplinita, inca putin timp alocat mestesugaritului, inca putina liniste in sufletul meu!
Mie tare-mi place cum le sta impreuna! Este perfect normal sa nu fie pe toate gusturile acest set decorativ, insa, un mestesugar, de cele mai multe ori, pune in munca sa, parte din el, parte din trairi, parte din idealuri. Iar datorita acestui lucru, lumea e plina de frumos!
L-am rugat, si de aceasta data, pe prietenul meu inteligent, sa-mi pregateasca un cadru potrivit de prezentare! No…ca prea ne-am inteles bine in ultimul timp…. 🙁
Nu am gasit o cale de mijloc de aceasta data! Fie broderie in loc de pictura, fie inlaturata semnatura..etc.
Dar, cum v-am aratat de fiecare data rezultatul, vi-l arat si acum. Cu specificatia ca nu este intocmai cu originalul!
