Iaca o postare fara imagini.
Incep prin a va spune de ce nu am si alte imagini asociate acestui produs….
Eu, cea care fac multe, multe poze de la inceputul pana la finalul fiecarui proiect, indiferent de natura sa….se intampla sa am zile cand uit pana si ca am inceput lucrul…
Putin cam straniu, asa-i?
Clar, un dedesubt este…
Sa-l descoperim, deci….
Stiu ca materialul dungat, in special catifeaua, alb cu negru, are un lipici extraordinar in fata oricarui public.
Am luat, astfel, intr-o buna zi, aceasta bucata de textil dungat si i-am pus gand rau!
Daca anterior am incadrat o zebra pictata manual in aceasta combinatie, am vrut de aceasta data un decupaj textil.
Recunosc, era o zi din alea plouate….in care nici n-as fi lucrat, dar nici n-as fi stat degeaba…. Un fel de lasa-ma sa te las!
Iau la mana resturi de textile, gasesc o bucata de catifea visinie, masor ochiometric daca mi-ar iesi o inimoasa din ea…. ma pun pe treaba!
Nu aveam concept pregatit, nu aveam decat textil in fata, a fost mai mult decat simplu sa uit de existenta telefonului si, mai presus de asta, de a-l utiliza pentru a poza vreo etapa de lucru….
Cos inimoasa, se termina ata cu 3 cm inainte de a o termina…zic, hai sa profit de situatie sa nu las inima goala…
Nu de alta, dar cui i-ar sta bine cu o inima goala?!
Schimb ata, termin inimoasa…. plec, ma intorc…nu eram sigura cum as fi terminat ideea…
Totul a decurs involuntar….o fetita cu spatele, ca de…eu ma regasesc in spaima portretelor si a chipurilor, inimoasa transformata in balon, simt nevoia dantelutei negre in jurul fetei….se face seara, aveam in fata un decupaj textil pentru o perna decorativa.
Am cusut-o in totalitate si am inceput sa o privesc! Imi dadea de gandit, acum imi placea, acum nu…. Realizez intre timp ca nu am nici poze din parcurs….no…asta e…ramane in dulap pana ii va veni, din nou, vremea.
Si acum, ajung, de fapt, unde am vrut de la inceputul postarii.
Incepe sa fie stanjenitor sa tot recunosc asta, dar, si eu printre altii, arat lumii virtuale la ce am mai lucrat.
M-am tot obisnuit, de-a lungul timpului, cu un impact modest pe care mi-l asum cu draga inima. Nu-mi place sa folosesc mijloacele de publicitate = stres pentru mine, nu sunt adepta unei vieti virtuale mai presus ca viata reala ce ne scapa si asa printre rasuflari….ehe…si aici lista ar continua pana as uita ce as mai avea de scris.
Deci, cat inca raman pe firul povestirii, ce sa-mi vada ochii in ziua respectiva? Exact in ziua in care imi postez, virtual, inimoasa???? Ca a avut, de departe si demult, un impact mai mare decat o perna pictata manual, la care am si poze de parcurs, la care am bibilit ore intregi, de la care aveam asteptari serioase….
No…mai trage, Oana o concluzie daca poti!
Tind sa cred ca fie eu sunt pe dos fata de restul lumii, fie eu sunt pe dos fata de restul lumii!!!
Ma tot sfatuieste unul, alta, sa ma aliniez, si eu, macar la varsta mea, la idealurile lumesti obisnuite!
Dar, cu toata parerea de rau, va spun cu mana pe inima ca nu sunt inca pregatita sa o fac…
🙂