Cand doua persoane care nu pot ceda sentimentului de a salva un obiect vechi, aruncat, se intalnesc, ‘se pune’ de un nou proiect!
Primesc imagini de la Cosmin, insotite de intrebarea obisnuita: ‘ O poti salva?’
Am raspuns, dupa cum imi dicteaza mereu sufletul, ca o astept!
Toate defectele le-am putut observa cand am primit-o in atelier. Blatul de marmura fisurat, insa s-a optat pentru pastrarea lui in starea respectiva. Sertarele descleiate si cu lipsa colturi. Crapaturi adanci pe laterale si frontal, in structura lemnului ce sustine furnirul. Lipsa manere. Atac anterior al insectelor, in partea de jos a corpului.
Parca niciodata nu am facut lista cu defectele unui obiect… 🙂
Nu obisnuiesc sa repar nimic inainte de a curata cat de mult pot, obiectul respectiv. De demontat, doar manerele le-am scos, sertarele bineinteles iar, blatul de marmura , era fixat mult prea bine si a ramas pe pozitia lui.
Nu-mi ramanea decat sa demarez curatarea vopselei albe, aplicata peste lacul vechi, incolor, care pe alocuri, erau exfoliate.
Ajutorul de baza, la acest proiect , mi-a fost, din nou, batranul razuitor.
Smirghelul a uniformizat suprafata si, iat-o! Dezbracata!
Cateva cadre cu starea ei, prinse in detaliu:
De aici incolo, nu m-am mai plictisit. Cat timp se intarea reconstructia unui colt de sertar, avea timp sa se intareasca si incleierea elementelor decorative desprinse. Iar eu, aveam suficient timp sa curat minutios gaurile provocate de insecte, sa le pot trata si sa mai zgarm cu surubelnita cate un fir de vopsea alba ce tot aparea ca picat din cer!
Va las mai jos scurte cadre ale procesului de reparatii:
Am incercat cat de mult am reusit sa gasesc manere vechi, macar asemanatoare cu cele existente. Personal, nu am avut sanse de izbanda…. I-am propus lui Cosmin cateva manere diferite, insa cu o tenta de alb, cat sa-i aduca aminte de starea initiala a noptierei. Am atasat si picioare, mici, care am considerat ca nu supara vizual imaginea finala, deoarece aerisirea unui corp este esentiala.
Nu stiu cat de bine vor reusi imaginile sa-i surprinda adevarata frumusete in urma reconditionarii, insa, va spun drept ca, avand-o in fata, m-am indragostit de ea!
Am recurs la aplicarea unei patine pe baza de solvent, nuanta inchisa, pentru a scoate in relief mai bine elementele decorative, dar si pentru a reintregi cadrul obiectelor reconditionate anterior, carora li se va alatura si aceasta noptiera veche, reconditionata.
