Pentru mine, reconditionarea mobilierului Mobexpert, va ramane mereu o provocare greu de acceptat.
Nu pot spune cu exactitate din ce motive am retinerea de a-l lucra, doar ca, in timp, am ajuns la aceste sentimente fata de astfel de proiecte. Asemeni unui cliseu: doar la auzul numelui ce-l poarta, cumva ma inhib si rasuflu usurata doar dupa ce piesele se reintorc la casa lor si multumirea clientilor imi este dezvaluita.
Doamna Gianina, un om cum rar iti este dat sa intalnesti pe lume ( si va spun sigur ca asa este, deoarece si fiul meu imi spune mereu : ” mama, doamna Gianina este un om pe cale de disparitie”), care iti apare in viata nu intamplator, ci asemeni unei binecuvantari reale, a achizitionat, cu ani in urma, mobilier Mobexpert. Starea lui, dupa atatia ani, se prezinta relativ bine, cu exceptia semnelor de uzura normale ce apar pe mobilier datorita utilizarii. S-a decis, astfel, ‘aranjarea’ aspectului, pentru urmatorii ani buni de folosinta!
Aveam de lucrat o masa cu sase scaune si o comodina.
Pentru ca, la auzul numelui ce-l poarta, instant am iesit din zona de confort, am cerut comodina sa pot testa pe ea metoda de lucru in vederea reconditionarii.
De aceasta data, trebuia sa folosesc baitul nuanta nuc inchis in abordarea proiectului si, emotiile au fost si mai mari.
Dupa cum se observa din imaginile initiale, picioarele mobilierului sunt afectate de vreme, iar pe suprafata mobilierului au aparut multe zone in care – datorita folosintei, lacul s-a ciobit si, foarte usor, si lemnul s-a deformat.
Imi asum toate acuzele viitoare, insa sustin vehement ca materialul de provenienta este o esenta moale, foarte fragila, mobilierul avand in consistenta si mdf…
In fine, nu asta este problema mea principala, ci readucerea la viata a pieselor!
Comodina am dezmembrat-o cat de mult mi-au permis suruburile existente, dar indeajuns pentru a putea lucra cu ea.
Dupa cateva zile de teste si incercari de a gasi cea mai buna, dar si cea mai durabila varianta a reconditionarii, iata ca am reusit sa obtin acest aspect final al comodinei:
L-am trimis doamnei Gianina, iar cand incantarea i-a fost mare, am stiut ca pot trece la lucrul setului de masa cu scaune.
In ceea ce priveste scaunele, vrand-nevrand le-am facut puzzle, deoarece miscau din toate incheieturile…
Mesei i-am demontat picioarele si blatul, pentru a putea lucra cat mai lesne la ea.
Cateva cepuri au cedat in golurile lor si mare truda a fost sa scoatem bucatile ramase incleiate acolo.
La incleiere am cautat sa le marim cat mai mult rezistenta in timp, deoarece , pe cat de frumos este modelul executiei, pe atat de fragila pare structura lor – la atingere.
Odata reincleiate si stabile, am putut sa le reconditionez cadrul pentru a le putea trimite in atelierul lui nea Mita.
Omiteam sa va povestesc un aspect tare dragut al proiectului!
Doamna Gianina isi dorea tare mult ca sezuturile scaunelor sa poarte nuanta verdelui crud, verde frunza. Am mers, astfel, sa caut un textil potrivit. Vizita mea la depozitul de textile de unde ne aprovizionam de fel s-a incheiat cu o invitatie pe cat se poate de eleganta si de subtila de a parasi spatiul!!! Cu siguranta in ziua respectiva in urechile lor a rasunat doar expresia: ‘E fain, dar nu ca frunza!’ 🙂 Din pacate, nu am reusit, fizic, sa gasesc nimic. Insa chiar doamna Gianina a gasit locul unde a putut da comanda de exact nuanta pe care o purta in gand!
Am asteptat cuminti sosirea textilului, timp in care m-am putut ocupa in liniste de reconditionarea mesei.
Am ‘zburat’ cu scaunele la nea Mita cand textilul a sosit si, vazandu-le gata, am stiut ca nici o alta nuanta nu li s-ar fi potrivit mai bine de atat!
Am prins o zi cu soare, in aceasta primavara friguroasa si le-am pozat langa iarba, sub cires!
Stiam ca cea mai minunata poza o voi primi de indata ce inapoiez mobilierul, asa ca impartasesc cu voi minunatia de cadru ce am primit-o:
Va multumesc infinit, doamna Gianina si, nu voi inceta niciodata sa multumesc Cerului ca mi-a fost dat sa intalnesc un om ca dumneavoastra!