Masuta sculptata, din stejar, sfarsit de secol 19, inceput de secol 20.
Mai mult decat onorata, lucrand-o!!!
In aceasta postare as putea sa va povestesc mai multe despre doamna masutei, decat despre procesul in sine.
Insa, cum mereu am simtit nevoia sa nu fac povesti depre oameni, ci despre obiectele lor, va spun doar atat: doamna ei, a masutei, este un Om deosebit, exagerat de atent, de o bunatate rara – pansament pentru orice suflet!
Masuta in sine prezenta blatul deteriorat in mica masura, suprafata lacului existent – precara si, cateva descleieri.
Adusa in stadiul de puzzle, pe cat posibil, am demarat curatarea pieselor. O mica reconstructie a partii sculptate mi-a tinut ocupate cateva ore bune. Blatul era prins in cuie, la care am renuntat. Dupa refurniruirea suprafetelor mici ale blatului, am optat pentru o prindere in cuie de lemn a acestuia, direct in picioarele mesei.
Ca si aspect final, trebuia integrata in caminul unde, anul trecut, s-au intors doua scaune reinviate tot in atelierul Mestesug Acasa ( varianta veche a paginii profesionale)
Asadar, tot ce mai aveam de facut era sa aplic baitul si lacul transparent.
Emotia primirii fotografiilor cu masuta reconditionata, reintegrata in caminul ei, nu vi le pot descrie in cuvinte!
