Un subiect destul de amplu, cu multe dezbateri, cu multe interpretari, pareri pro si contra.
Insa, eu nu am de gand sa intram in astfel de detalii ci doar sa discutam putin degajjat pe aceasta tema.
De cele mai multe ori, in atelierul meu ajung obiecte intr-o stare mai putin buna. Foarte rar se intampla sa vina o piesa de mobilier in stare acceptabila, careia clientul sa doreasca doar sa-i reimprospateze lacul sau sa-i schimbe nuanta acestuia. Am ales termenul ‘acceptabila’ deoarece, daca pentru client o mica zgarietura, ciobitura, decolorare, etc sunt lucruri neinsemnate, pentru mine aceste defecte trebuie sa fie remediate in cea mai buna maniera.
Multi clienti sunt legati sentimental de obiectele lor, dorindu-le astfel readuse la viata intr-un mod cat mai apropiat de cel de odinioara. Altii, in schimb, poate au achizitionat piesa respectiva, iubesc forma ei, le completeaza spatiul, insa cromatic si vizual au alte preferinte de finisaj.
Personal, si insist asupra faptului ca este o parere strict personala, consider ca nu ar trebui invinovatit nimeni. Nici cel care doreste aspectul natural, ‘invechit’, lucios sau cum doriti sa-l numim, insa, in egala masura, nici cel care isi doreste cu ardoare in caminul personal un set de scaune baroc in nuanta …..violet, sa spunem, cu tapiterie verde!
Cum ma influenteaza pe mine, ca si mestesugar, acest lucru? Va detaliez pe scurt.
Asa ajung, spre exemplu, scaunele, la mine. Doua proiecte diferite, primul de reconditionare, al doilea de reinterpretare.
Primii mei pasi, esentiali – dezasamblarea totala, cat de mult permite piesa respectiva. Urmeaza inlaturarea finisajului existent. La scaune, intervine si inlaturarea tapiteriei vechi. Abia acum putem face reparatiile necesare ale elementelor. Aici, este prima diferenta in modul de lucru. La un finisaj natural, refacerea unui element deteriorat musai sa o facem din aceeasi esenta de lemn si sa o aducem la nuanta piesei pe cat de mult posibil. Chitul folosit sau ceara, la fel, trebuie sa fie cat mai apropiat, ca si nuanta, de piesa in luru. Pe de alta parte, cand stiu ca urmeaza sa aplic un finisaj colorat, pot folosi cu usurinta chitul alb.
Grundul aplicat ca si prim strat, la reconditionare, va fi incolor. Un strat incolor scoate mult mai greu in evidenta micile imperfectiuni, deci necesita atentie sporita din partea mea inainte de aplicarea stratului de finisaj final. La reinterpretare, insa, grundul folosit este alb, iar albul – pfff, pe cat de frumos, pe atat de pacatos! Albul iti arata mereu si ceea ce nu ai fi vrut sa vezi!
Cand totul este perfect, pot trece la cea mai placuta parte – aplicarea finisajului final. In acest stadiu, pe mine nu ma influenteaza cu nimic culoarea lacului din pistol, fie el incolor sau…ce nuanta va puteti imagina…
Ca si concluzie, cat timp o piesa este lucrata bine, ea poate fi frumoasa. Drept este ca frumosul vine si din ochii celui ce o priveste! Am admirat si voi admira mereu persoanele dornice de a salva obiecte de mobilier, voi respecta deciziile luate de catre clienti, insa mereu voi veni cu sugestia personala referitoare la finisajul final.
